Mărimea testiculelor poate varia de la un individ la altul, în funcție de vârsta la care animalul este sacrificat.

Testiculele  de miel / cârlan / berbec sunt ovoide și pot varia ca mărime de la o măslină mică (când mielul este castrat la 10 zile), la un ou de porumbel (când mielul este înțărcat), sau chiar la un ou mare de găină (în cazul berbecului). Au o textură moale și pot fi ușor elastice. Culoarea lor alb-ivoriu ne amintește de momițele de miel sau de vițel. Ele au o textură moale și un gust fin. Pot fi cumpărate proaspete de la boxa de măruntaie sau comandate dinainte de la un măcelar. Ar trebui să subliniem că pentru a fi considerate drept cușer (permise pentru musulmani), animalele pregătite pentru consumul uman nu sunt niciodată castrate, islamul interzicând castrarea atât la om cât și la animale, deoarece nu trebuie niciodată să denaturăm creația lui Alah. Testiculele animalelor cușer sunt, prin urmare, întotdeauna mai mari – aparținând animalului până în momentul sacrificării – decât cele ale animalelor castrate, care au fost lipsite de ele în tinerețe.

Greutatea unui testicul de miel sacrificat poate varia până la 100%: de la o medie de 75 – 80 de grame, până la 175 de grame, cel mai mare.

Trebuie avut în vedere că la jupuirea pieliței, testiculul poate pierde de la un sfert până la jumătate din greutate, și apoi încă o jumătate din greutate la gătit. Asta înseamnă că testiculul obișnuit de 80 de grame va cântări 45 – 50 de grame, după ce a fost curățat de pieliță, și doar 25 – 30 de grame, după ce a fost gătit. Acest lucru trebuie avut în vedere, când ne gândim la cantități.

Testiculele de ied sunt foarte asemănătoare cu cele de miel, dar puțin mai mici. Rareori se găsesc de vânzare.

Testiculele de taur sau de vițel sunt puțin mai rotunde și mai mari decât cele de berbec. Carnea lor este roz și ușor spongioasă, dar sunt fine și foarte fragede. Sunt foarte apreciate în Spania și în toate țările unde se practică corida, dar în prezent consumul lor este foarte redus. În Franța, legea interzice din 2004 consumul testiculelor de taur luptător, pentru motivul că sângele lor este plin de toxine de la stresul coridei.

Testiculele de mânz au o savoare foarte fină. Sunt foarte greu de găsit din diverse motive; nu se mai găsesc nici măcar în măcelăriile de cal.

Testiculele de porc. Când provin de la purceluși, sunt sferice și de mărimea unei măsline mari. Au culoarea roz, bătând spre roșu, aproape stacojiu; par ca niște perle strălucitoare, ce ne amintesc de o specie de scoici. Sunt populare în Spania, unde poartă denumirea de criadillas de cerdo (coaie de porc).

Testiculele de porc mistreț sunt foarte asemănătoare cu testiculele porcului domestic, dar mai mari, pentru că porcii mistreți sunt sălbatici și nimeni nu-i castrează la vârstă fragedă. Fuduliile de porc mistreț sunt aproape invariabil un preparat gătit de sportivi sau vânători.

Testiculele de cocoș sau de curcan. Albe și netede, ele arată precum ouăle de porumbei într-o asemenea măsură încât, a-i putea crede că au coajă; ori ați putea spune că seamănă cu ouă de prepeliță fierte și decojite. Carnea lor se topește în gură și este foarte gingașă. Erau extrem de apreciate în bucătăria curților imperiale. Astăzi, au intrat în dizgrație și sunt puțin folosite.

Balls in Cooking and Culture, pp.78 – 81