Se ia făina de păpușoi (2 părți) și cea de grâu (1 parte), se amestecă și se frământă cu chișleag în loc de apă, purtând-o cu o lopățică ori cu o lingură mare prin covată.

În aluatul acesta se mai pun: mărar, cozi de ceapă ori de hasmațui, frunze de sfeclă roșie, știr bun, lobodă bună roșie, toate tăiate bine; sare, 3-4 ouă și ce te mai lasă inima.

Când amestecul acesta e purtat bine și nu are boțuri în el, se pune pe frunze de varză, de hrean ori de ștevie, groase cam de un deget și se dau cu lopata la cuptor, în care se făcuse foc mai înainte.

Aluatul pentru alivenci nu se dospește, că-i dă gust acrișor chișleagul.

Când turtele acestea, numite alivenci, sunt coapte și rumene, se scot cu lopata, se lasă de se răcesc puțin și se așază clit – una peste alta – într-o strachină mare, ungându-se cu smântână proaspătă.

Calde cum sunt, se dau la meseni pentru ospătare.

Alivencile se fac mult pe la Moși – cu frunze de hrean și ștevie – și după Sf. Ilie, când frunzele de varză sunt mari.

Atunci calde, în strachină și c-o ulcică de smântână se trimit și în vecini, de poftă și de pomană.

Când se mănâncă, alivencile se moaie încă o dată în smântână ori în lapte acru de vaci, bun.

 

( După Radu Anton, p.679 )