Puteți sota testiculele în unt, dacă doriți să le pregătiți sub formă de fricase, stropind măruntaiele cu supă, vin alb, sherry, bere, vermut sau oțet, care vor forma baza pentru sos. Nu faceți economie la unt, procedând la fel pentru toate mâncărurile delicate, ca să nu se usuce. O bucată zdravănă de unt este mult mai bună decât o bucată mică ce se va înnegri prea repede, și tot ce va trebui să faceți este să eliminați excesul la sfârșitul gătitului. În alte regiuni ale lumii, unde se consumă fudulii de taur, se folosește untură pentru gătit, care are avantajul de a nu se înnegri.

Pentru a le zvânta suprafața înainte de a fi prăjite, operația obișnuită este de a le presăra cu puțină făină. Însă, făina are tendința de a se lipi și își schimbă culoarea în timpul gătitului. Acest fenomen poate lăsa un gust amar.

Ar fi mai bine de aplicat tehnica asiatică, de a le presăra cu făină de cartofi. Aceasta este mai ușoară decât făina de grâu și nu se pătează.

Unii preferă înveliș de pesmet înainte de a fi prăjite. Acesta este cel mai bun procedeu. Dintr-o singură lovitură, obțineți o delicatesă de savoare si o textură suculentă.

Metoda clasică este de a scufunda fuduliile în ou bătut, apoi in pesmet moale, făcut în casă (nu pesmet din comerț).

Puteți amesteca ceva suplimentar in pesmet, după gust: mirodenii, pătrunjel și usturoi tocat, chilli uscat și fărâmat, parmezan proaspăt dat prin răzătoare, coajă de lămâie sau de portocală, migdale măcinate, ierburi tocate etc.

O altă metodă ar fi undeva între cele două: nici făină, nici pesmet. Treceți fuduliile prin griș fin si folosiți vechea metodă italienească (vezi rețeta numărul 1). Rezultatul este uluitor: fuduliile sunt suculente si se topesc în gură, în timp ce sunt protejate de o crustă delicat de crocantă, care adaugă un alt nivel de subtilitate.

Balls in Cooking and Culture, pagina 84