Considerații generale

peisaj-agro-pastoral-montanbRelieful și clima României fac ca produsele naturale, sau cele rezultate din culturi agricole și zootehnie să fie foarte variate și să ofere artei culinare românești, din belșug, cele mai valoroase elemente nutritive. Fiecare formă de relief  își aduce contribuția sa la această bogăție.

Muntele dă mai cu seamă fructe cum sunt: zmeura, murele, afinele, pomușoarele de munte. Pădurile contribuie și ele la sporirea producției alimentare românești cu ciuperci, bureți, vânat, alune, fragi, măcieșe, coarne etc. Amintim la produsele muntelui și pășunile cu milioanele de oi care ne dau cantități mari de carene și produse lactate.

Zona mai joasă a dealurilor și colinelor produce fructe cum sunt: cireșe, vișine,  mere, pere, nuci, prune ș.a. Tot aici menționăm și podgoriile noastre care produc struguri din care se fac vinuri renumite în toată lumea.

Dealurile și colinele, cu tufișurile și dumbrăvile lor, dau și mult vânat: fazani, iepuri, cerbi, căprioare, mistreți. Fânețele bogate în tot felul de ierburi și culturi furajere, fac posibilă creșterea intensivă a vitelor mari pentru carne și produse lactate.

Câmpiile dau lanurile încărcate cu cele mai de calitate culturi de grâne, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, porumb ș.a. Zona de bălți și de lacuri reprezintă un nesecat izvor de pește, la fel râurile și lacurile de munte, Delta Dunării și Marea.

Am amintit sumar principalele produse ale frumoasei și bogatei noastre țări. Acestea explică dezvoltarea pe care o înregistrează astăzi arta culinară românească. Valorificând marea varietate de materii prime puse la dispoziție de mediul natural al țării, de culturile agrare și de zootehnie, bucătăria românească se afirmă tot mai mult prin inventivitate și bun gust.

Mesele zilei au un conținut bogat și variat.

Micul dejun constă mai mult din produse lactate: lapte dulce și acru, smântână, mămăligă cu lapte, tăiței cu lapte, brânzeturi, unt, miere de albine, marmeladă, ouă, salam de Sibiu, care are o faimă internațională, cafea cu lapte sau ceai.

Prânzul începe cu un păhărel de țuică, câteva măsline, cașcaval; urmează diferite intrări – salate de legume, de pește, piftie, omlete, mezeluri, ciorbe sau supe. După intrări se servesc mâncărurile și apoi fripturi diferite cu legume sub forme de soteuri, cu cartofi prăjiți, orez și cu diferite salate sau murături. Prânzul se termină cu prăjituri, fructe sau înghețată.

O caracteristică a bucătăriei românești la cină este sevirea de mititei, frigărui și grătar cu salate sau murături, budinci sărate din brânzeturi, legume sau carne, fripturi din păsări sau preparate din pește. Cina se încheie cu dulciuri ușoare, fructe sau compoturi.

La sfârșitul meselor principale se sevește și câte o cafea.

Un loc central în specificul bucătăriei românești îl ocupă carnea de porc. Țăranul a învățat să-și tranșeze porcul în mod gospodăresc. După sacrificarea animalului, el își pregătește afumături în diferite sortimente: mezeluri, costiță, șuncă. Carnea destinată mâncărurilor servește la prepararea ciorbelor, borșurilor, sarmalelor, piftiei, fripturilor etc.

Din carnea de porc gospodina pregătește piftia, cârnații, toba și caltaboșul, sarmalele, ciorbele îmbietoare și multe alte mâncăruri gustoase.