Acest nume este de origine persană și este dat bulbilor uscați de orhidee care cresc în număr mare în Iran și în toată Asia Mică. Acești bulbi erau bine cunoscuți anticilor, și atât Plinius cât și Theoprastus îi menționează în scrierile lor. Grecii și romanii îi cunoșteau, în primul rând, pentru calitățile lor afrodiziace, care se datorau doar diferitelor mirodenii pe care ei le adăugau, cum ar fi: ghimbirul, pojarnița, moscul, cuișoarele etc. Se pare că un om poate obține suficientă energie pentru o zi, cu o uncie (28, 35 g) din această substanță și la fel de multă grăsime animală dizolvată în apă; iar orientalii se aprovizionează cu salep, când pleacă în călătorii.

         Pentru a face salep, orientalii recoltează bulbii de orhidee când acestea încep să înflorească. Ei curăță bulbii de coajă și îi aruncă în apă rece, unde îi țin câteva ore. Apoi îi fierb în apă, și-i înșiră pe sfoară de păr de cal sau de bumbac și-i lasă să se usuce în aer.

         Bulbii devin aproape translucizi, foarte tari și arată precum guma tragacanth. Se pot păstra timp nelimitat, cu condiția să fie feriți de umiditate. Uneori, în loc de a-i atârna pentru a se usca, ei sunt întinși pe site textile speciale. Când vor să facă jeleuri, ei îi transformă mai întâi în pudră, umezindu-i mai întâi cu puțină apă, fără de care pulverizarea ar fi împiedicată de duritatea extremă a materialului. O mică cantitate se dizolvă în apă fierbinte care, parfumată și îndulcită cu zahăr, se transformă rapid într-un jeleu transparent , pe măsură ce se răcește. Jeleul de salep, care se vinde în prăvălii, este uneori amestecat cu făină, dar este ușor de depistat falsul, dacă dizolvați 2, 15 g de salep în 225 ml de apă distilată, adăugând la lichidul rezultat 1,9 g calcit de magneziu. După câteva ore, amestecul va căpăta o consistență de jeleu bine pronunțată, ceea ce nu va fi cazul, dacă salepul este falsificat.

         Geoffroi spune că, dacă evaporați apa, în care ați gătit salepul, pe plăci de argilă,va rămâne un extract vâscos, mirosul căruia este comparabil cu cel al unei pajiști cu flori, când bate vântul.

         Aroma lui este, de asemenea, ca cea a trifoiului dulce, când floarea începe să se desfacă.

         Alexandre Dumas, Le Grand dictionaire de cuisine